"Kloska, în cautarea drumului Damascului

Cu certitudine, arta lui Kloska se înscrie în efortul major al creatorilor de a detecta si exprima esentele fiintei umane, asa cum a fost ea modelata de vremuri. Cazuta sub incidenta temporalului, într-un spatiu sub-solar, umanitatea s-a vazut nevoita sa-si contorsioneze spiritul, aproape sa si-l mutileze, prin raportare la timpurile istorice, morale traversate.
Metamorfozarea perpetua a spiritului a produs urme vizibile, adeseori chiar si la suprafata carnii, a figurii umane, acolo unde artistul Kloska a cautat si cauta sa surprinda, prin uneltele specifice efortului sau, aproape demiurgic, întreaga framântare launtrica a omului, plasata dincolo de subconstient.
Fie ca exprimarea artistului se produce în piatra, metal, fie pe pânza, ea reda, pe cât posibil, o anumita parte a misterului ce zace in nuce, în cel mai ascuns loc al fiintei umane, acolo unde spiritul - prezent ca o boaba de mustar desprinsa din focul universal, primordial - continua sa pâlpâie si sa mentina vie starea fiintiala a naturii umane, alintata de divinitate prin gestul initial al genezei unice.
Neîndoios, universul uman este la fel de incitant în a fi explorat ca si universul exterior fiintei umane; preluând, însa, îndemnurile înteleptilor antici, care au parasit la un moment dat cercetarea macrocosmosului în favoarea investigarii microcosmosului caracteristic fiintei umane, Kloska reia parcursul anticilor prin prisma artei moderne, aratând, asa cum ne-a creat noua, cel putin, impresia, ca se gaseste în plina cautare, în aflare a celui spre care s-au îndreptat multi altii înaintea sa, respectiv în detectarea Absolutului.
Mijloacele artistice nu le comentam; el apartin cu desavârsire autorului, care pare sa se fi cantonat în areale durabile, prin însasi materia din care-si compune demersul artistic: piatra, în special, dar si metal. Se adauga, demersul pe pânza ce transpune aceeasi tendinta stihiala, detectata în operele ce au la baza piatra, asa cum se regaseste aceasta modelata de alte mâini, anume ale Demiurgului însusi.
Preluarea modelului divin si încercarea proprie de refacere a unui drum catre radacinile fiintiale ale omenirii - pe când aceasta, înca se gasea în etapa luminoasa a ei - reprezinta un efort colosal pentru orice artist; tocmai de aceea si Kloska însusi, angrenat în acelasi demers, munceste foarte mult, amintind de efortul sisific al personajului mitic, acelasi pe care ar trebui sa ni-l imaginam fericit, mai ales atunci când coboara din vârful muntelui spre poalele sale, pentru a-si relua travaliul etern.
Chinurile surprinse de artist, pe figurile redate în piatra, metal sau pânza, arata exact etapa ultima a existentei omenirii înainte de Apocalipsa, eveniment anuntat nu numai de Biblie dar si de alte carti mari ale lumii, în evi diferiti si momente aparte; situându-ne în plan spiritual, este bine sa nuantam asupra ideii de extinctie a omenirii actuale - extinctie anuntata si prin lucrarile lui Kloska - în sensul ca nu este vorba despre disparitia biologica, ci despre metamorfozarea radicala lumii, la un moment dat, astfel încât sa aiba posibilitatea de a renaste împlinita si rotunda, desavârsita, ca la începuturi, pe când se spunea, ca traversa un ev absolut, impecabil din toate punctele de vedere, nealterat de ulterioara derulare sub incidenta devoratoare a timpului.
Speranta ca va veni momentul când omenirea se va transforma radical, e redata prin lumea îngerilor ce strabate creatiile lui Kloska, o lume intuita, bazata pe certa credinta a unei existente superioare spre care poate tinde fiintarea umana în traiectul ei catre Eternitate.
Kloska este un artist tânar, remarcat deja în lumea atât de pretentioasa a artistilor plastici, care continua sa-si caute drumul Damascului, dar pe care suntem siguri, ca într-o buna zi, va avea fericirea sa-l afle."

Prof.dr.Fl.Agafitei