Revenit dupa un eclatant succes în Galeriile de la Espace Cotos din Saint Tropez, tânarul artist din Focsani a tinut ca în prag de sarbatori sa arate concitadinilor temeiul pentru care reactiile francezilor au fost elogioase. Nu a fost foarte usor sa realizeze acest lucru deoarece confratii locali nu i-au putut ierta performanta externa. Au facut, altfel spus, tot posibilul ca expozitia sa fie macar bruiata daca nu interzisa de-a dreptul. Dar, cum îl stim pe Ovidiu Kloska, luptator si tenace, vernisajul s-a transformat într-o reala sarbatoare unde multi congeneri i-au fost alaturi.
Temeperamental, artistul pare a fi un extravertit care nu-si refuza tentatiile meditatiilor solitare, fiind angajat în permanente colocvii nocturne cu el însusi, cu lumea invizibila a îngerilor a caror invocare permanenta se metamorfozeaza în substantiale compozitii picturale. Tipul sau de dialog cu universul îngerilor tine de nevoia de a identifica în spatiul intervalului dintre om si divinitate a acestor absente-prezente care permit imaginatiei constructii bazate pe inefabil si revelatie. Respiratia îngerilor si fosnetul aripilor de heruvimi anima structura dramatica a tablourilor unde bucuria privitorului consta în descatusarea de prejudecati. Pictorul vede dincolo de vizibil si simte pulsul astralului ca pe o realitate a visului. Astfel, pe cale directa, comunica cu fiintele transcendente a caror lipsa de materie este compensata de surplusul de spiritual. Vesperalul contine o ambiguitate fertila si deschide un larg teritoriu al posibilului. Realitatea compozitiilor lui tine îndeosebi de posibil decât de stimulii imediatului tangibil. Viziunile lui au logica oniricului prin disponibilitatea de a fantaza pornind de la alte morfologii si sintaxe decât se petrece atunci când artistii lucreaza în priza directa la real. Iata, vom spune, un pragmatic al iluziei, un manager al iluzoriului unde orice investitie sfârseste prin cotatii la bursa spiritului.
Ovidiu Kloska stie ca exista o ierarhie în lumea angelilor si, de aceea, atitudinea nu sfideaza ierarhiile ceresti. Întretine cu fiecare exponent al dublului nostru colocvii nocturne, le aseaza pe trupul de fum armuri medievale si le asculta muzica. Compozitiile lui au, de aceea, prin cromatica si verva tuselor când viforoase, când tandre, o muzicalitate tintind catre muzica sferelor, a universului. Nici tunetele de simfonie, nici tânguirile de bocet strabun nu traverseaza cerul imaginatiei sale, ci doar sonurile fiintei sale interioare. Sensibilitatea îl face sa vada, inteligenta plastica sa exprime ceea ce vede. Totul la el tine de unitatea de atitudine, de mijloace de expresie, de o strategie a imaginarului. Uneori, fascicole de lumina rece traverseaza câmpul imaginii si genereaza o stare de vraja, un specacol al permanentei surprize. Prin surpriza alunga monotonia, iar prin verva o controleaza.
Dublat de un veritabil poet oniric, verbul plastic deschide poarta de acces spre alte dimensiuni si aceasta cutezanta sta bine spiritului tânar. Si-a însusit tehnicile de comunicare moderne si a ajuns, inevitabil, la ideea ca orice forma de confesiune personalizata capteaza mai bine atentia privitorului decât orice obiectivare ce sfârseste în impersonal. Practic, Ovidiu Kloska s-a mutat cu acte în regula în spatiul locativ al propriilor lui himere. Alaturi de acestea exploreaza necunoscutul, fiind însotit în asemenea aventura doar de cei care accepta avatarurile spiritului. Modernitatea lui ramâne permanent cu picioarele pe pamânt spre a putea privi în libertate deplina cerul. Nu renunta la figuratie, dar nici la ademenirile abstractului. Aceasta productiva coabitare face ca arta lui sa nu sfideze privitorul prin aroganta, însa nici nu-l flateaza prin umilinta. Elaborarea propriului concept vizual despre îngeri nu are nimic în comun cu o definitie si ramâne, întelept, la stadiul de dezbatere.
Salut, înca o data, spiritul sau liber si bucuria de a crea ca pe o speranta mereu reînnoita, ca lumea poate fi salvata prin accesul la Frumos… "

VALENTIN CIUCA